Starea de greaţă

           

Starea de greaţă nu este o boală în sine, ci un semnal transmis de organism, care arată astfel că nu tolerează ceva ori că are o problemă cu simţul mirosului ori echilibrului. Centrul care declanşează neplăcuta reacţie (şi pe cea de vomă) se află în creier şi este legat prin intermediul nervilor de stomac şi de organul echilibrului (urechea internă). Adesea, iminenţa vomei este anunţată de o senzaţie de sfârşeală la stomac, apar transpiraţia rece şi ameţeala, aceasta din urmă din cauza scăderii tensiunii. Faţa suferindului capătă o paloare evidentă, uneori înregistrându-se şi dureri de cap şi o nelinişte vecină cu panica. Stările de greață și vărsăturile pot fi semne de apariție sau de existență a unei boli. De cele mai multe ori, stările de greață reprezintă o modalitate de apărare a organismului, după consum excesiv de alimente sau băutură, după indigestii, consum de alimente alterate, intoxicații cu substanțe chimice sau ciuperci.

Iată care sunt cauzele care duc la apriția stărilor de greață, precum și câteva sfaturi pentru înlăturarea stării de rău.

Dacă aveţi senzaţia de greaţă după un anumit eveniment sau stimul, cum ar fi o cursă cu „montagne russe", un miros neplăcut sau o întâlnire stresantă, rău de mişcare sau pur şi simplu o reacţie natural la un stimul neplăcut, tot ce trebuie să faceți este să îndepărtați cauza care vă produce starea de rău. Închideţi ochii sau acoperiţi-vă nasul şi urechile şi concentraţi-vă asupra unui lucru plăcut. Meditaţia şi biofeedback-ul vă pot ajuta să vă scădeţi nivelul de stress cauzat de greață. Capsulele de ghimbir (Zingiber officinale) adesea uşurează răul de mişcare la fel ca şi brăţara de presopunctură.

Arsurile dureroase frecvente în regiunea central-superioară a abdomenului, calmate de obicei de alimentaţie, sunt semnele unui ulcer sa a unei gastrite. Adesea, aceste afecțiuni sunt însoțite de stări de greață. Dacă simptomele sunt constante sau repetate, consultaţi un medic. Evitaţi substanţele iritante ca alcoolul, tutunul, cofeina. Medicaţia antiacidă poate contribui la ameliorarea simptomelor. În aceste cazuri, ceaiul de muşeţel sau siropul de lămâie pot reduce stările de greață și vărsăturile.

Starea de greață este una dintre simptomele Bolii Meniere. Consulutul unui medic specialist este obligatoriu în acest caz. În această situație, medicina psihosomatică, yoga şi masajul terapeutic vă pot ajuta să luptaţi eficient contra stprilor de rău. Evitaţi cititul şi lumina puternică pentru a reduce ameţeala.

Dacă vă confruntați cu diaree, vomă într-o perioadă prelungită, după ce ați consumat mâncăruri greu digerabile, este posibil să vă confruntați cu o gastroenterită. Gastroenterita poate fi cauzată de o infecţie bacteriană sau virală, o intoxicaţie alimentară, excese de alcool sau alimente grele sau anumite medicamente (inclusive antibiotice). Unul dintre efectele gastroenteritei este starea de greață și voma repetată. Repausul, consumul mare de lichide şi alimentaţie uşoară sunt indicațiile medicilor curanți. De asemenea, poate fi necesară administrarea unui antibiotic dacă tulburările digestive sunt rezultatul unei infecţii bacteriene.

Greaţă severă însoţită dedurere în abdomenul superior, care iradiază în omoplatul drept poate fi semnul unei litiaze biliare, unei colecistite (infecţia veziculei biliare). Acesta necesită un tratament prompt.

În schimb, dacă aceste crize de greaţă, arsuri la stomac şi indigestie, mai ales după mese, sunt recidivante, pot fi semnele unui ulcer gastric sau chiar cancer gastric sau colorectal.

Sunteţi dependent de alcool, aţi renunţat recent complet şi acum aveţi greaţă, anxietate, insomnie sau delirium tremens (DT). Acestea sunt efecte obişnuite în cursul restabilirii după abuzul cronic de alcool. Consultaţi medicul! Unele simptome de sevraj pot necesita tratament medical imediat.

Greaţa însoţită de creşterea setei şi urinărilor, deshidratare, somnolenţă, confuzie, posibil un miros de acetonă al respiraţiei, poate indica existența unui diabet sau chiar comă hiperglicemică. Acest din urmă caz este o urgență medical și trebuie tratată ca atare deoarece aceasta.

Greaţa esteși unul dintre semnele bolii Crohn. În acest caz, greața survine în crize o dată sau de două ori la câteva luni, însoţită de durere abdominală intensă constantă şi uneori de febră, diaree si vărsături. Pentru controlul bolii Crohn poate fi necesară o combinaţie de mai multe medicamente. Tratamentul medicamentos este esenţial. Stările de greață pot fi diminuate și prin acupunctură, fitoterapie, homeopatie.

Greaţa şi voma care persistă după o infecţie virală, în perioade alternante de hiperactivitate şi oboseală, indică instalarea Sindromului Reye, o boală neurologică, întâlnită mai ales la copii, care poate urma unei infecţii. Sindromul Reye are o evoluţie rapidă şi tratamentul imediat este esenţial.

Dacă aveţi greaţă, o senzație de balonare în abdomenul inferior, durere la nivelul sânilor şi vărsături, acestea sunt efecte normale ale unei sarcini. Numite uneori „răul de dimineaţă", deşi poate apărea în orice perioadă a zilei, acestea apar adesea în primele 3 luni de sarcină. Evitaţi alimentele foarte sărate, odihniţi-vă mult şi mâncaţi puţin, de multe ori pe zi şi 3 mese mari. Ghimbirul  sub formă de ceai ajută la combaterea senzaţiei de greaţă provocată de sarcină, dar consultaţi medicul înainte de a încerca orice remediu.

Alergia la frig: cauze, simptome, tratament

 



  
    







    











Suntem obisnuiti sa vedem alergiile in toi odata cu venirea primaverii, dar exista si un segment al populatiei care se pregateste sa faca fata provocarii anotimpului rece: alergia la frig. Aceasta se manifesta prin roseata, urticarie si inflamare a pielii, iar in formele foarte grave poate cauza lesin, soc termic si chiar deces.

Alergia la frig poate aparea la orice varsta, indiferent de sex. Totusi, sunt mai predispusi copiii si tinerii adulti, care dezvolta urticaria primara la rece, cea mai comuna forma a acestei alergii. Exista si o a doua forma a acestei afectiuni, numita urticarie secundara dobandita, care apare din cauza unor boli precum hepatita sau cancerul. Din aceasta cauza sunt recomandate investigatii complexe, care sa determine cauza initiala a alergiei la frig.

Simptomele alergiei la frig

Simptomele alergiei la frig incep sa apara imediat ce corpul intra in contact cu un mediu rece (aer sau apa), mai ales daca pielea este descoperita la temperaturi mai joase de 4 grade. Mai mult, simptomele se vor inrautati dupa incalzirea pielii. Semnele alergiei la frig includ:

- urticarie rosiatica si mancarime la nivelul zonei expuse la mediu rece
- umflarea zonelor care intra in contact cu obiecte reci (angioedem)
- umflarea buzelor la consumul de alimente reci si, in cazuri rare, umflarea limbii si a gatului.
Formele severe de alergie la frig pot provoca reactii la nivelul intregului corp, mai ales prin expunerea completa a pielii (de exemplu, inotul in apa rece). O eliberare masiva de histamine provoaca o scadere brusca a tensiunii, rezultand in lesin, soc termic sau, in cazuri foarte rare, deces.  


 

Diagnosticare si tratament pentru alergia la frig

In afara testelor metabolice si de sange, mai exista o metoda simpla de a detecta alergia la frig: se pune un cub de gheata pe pielea antebratului pentru aproximativ 5 minute. Dupa cateva minute de la contactul cu suprafata rece ar trebui sa apara o pata rosie, usor inflamata. Cu cat aceasta apare mai repede, cu atat forma alergiei este mai grava. 

Totusi, acest test nu este 100% sigur, existand forme ale alergiei care nu pot fi diagnosticate cu ajutorul lui. Uneori urticaria poate sa apara cu intarziere de 12 pana la 48 de ore dupa expunerea la frig. Testul este ineficient si in cazul dermografismului dependent de temperaturi scazute, ale carui simptome apar doar dupa frecare sau presiune asupra pielii expuse la rece.

In cazul urticariei se recomanda o vizita la medic, cel care va testa sangele pentru proteine numite crioglobuline, activate o data cu expunerea la rece. Daca acestea sunt prezente, se vor face analize pentru a afla daca exista o cauza preliminara, precum hepatita C sau diferite boli sistemice. Alte masuri de precautie includ acoperirea corpului pe cat de mult posibil si administrarea de antihistaminice inainte de intra in contact cu un mediu rece.

Agioedemul, similar urticariei, reprezinta inflamarea tesutului subcutanat si este o reactie alergica mai grava, deoarece poate grabi scaderea tensiunii arteriale. Spre deosebire de urticarie, manifestata prin mancarime, angioedemul cauzeaza senzatii de arsuri si durere. Solutia, ca si in cazul urticariei, este administrarea de antihistaminice inainte de a iesi din casa.

In anumite cazuri expunerea la frig a mainilor si a picioarelor poate determina o ingustare puternica a vaselor de sange, reactie cunoscuta sub numele de Fenomenul Raynaud. Prin urmare, zonele respective primesc mai putin oxigen, isi pierd culoarea si devin dureroase. Daca apar aceste simptome, este nevoie de analize pentru a exclude afectiuni precum boala Raynaud.
Indiferent de simptomele manifestate, persoanele cu alergie la frig trebuie sa isi ia anumite masuri preventive pe tot parcursul vietii. Trebuie evitate sporturile de iarna, cele acvatice si consumul de alimente si bauturi reci.

Chiar daca se face tratament cu antihistaminice, acesta nu vindeca alergia la frig, ci doar amelioreaza simptomele. Este posibil sa existe alte probleme de sanatate care sa determine aparitia acestei alergii, de aceea este recomandata vizita la medic daca pielea reactioneaza intr-un mod aparte la temperaturi scazute. 


 

Alergie la pisici: simptome si tratamente

Alergiile sunt reactiile sistemului imunitar la actiunea unor microbi sau a unor substante straine cu care o persoana vine in contact cel mai adesea pe cale respiratorie sau digestiva. Conform studiilor, aproximativ 10% din populatie prezinta simptome provocate de alergeni ai animalelor de companie. 

                   
 
Alergia la pisici, provocata de saliva, urina sau firele lor de par prezinta simptomele similare cu cele ale oricarei alergii. Daca ai fost in preajma unei pisici, iar apoi ai remarcat cateva dintre urmatoarele semne, atunci este cazul sa renunti la aceasta companie: tuse, respiratie suieratoare, mancarimi la nivelul pielii si al ochilor, congestie nazala, umflarea ochilor, durere in gat. Mai mult decat atat, in cazuri extreme de alergii cronice, pot aparea umflarea mainilor si a picioarelor, inflamatia pielii in caz de zgarieturi sau respiratie dificila.

Cauzele alergiei la pisici

Alergia la pisici poate fi cauzata de unul dintre cei cinci alergeni prezenti intr-o astfel de felina. Ea secreta diverse proteine si alti compusi organici la care o persoana poate face o alergie. Doi dintre cei mai importanti alergeni sunt secretati de glandele sebacee ale pisicii si de saliva. Parul este principalul vinovat de alergii, deoarece pisica se ingrijeste mare parte din zi, lingandu-si blanita si pielea, locul in care sunt prezente glandele sebacee. De asemenea, urina este daunatoare persoanelor sensibile, pentru ca ea contine albumina care, prezenta in aer, provoaca alergii.

Simptomele alergiei la pisici

La un adult, simptomele alergiei la pisici sunt cele obisnuite pentru orice fel de alergie, fiind afectate urmatoarele parti ale corpului:
- nasul: stranut, mancarimi, scurgeri nazale abundente sau, dimpotriva, nas infundat
- ochii: roseata, mancarimi
- gatul: inflamare, tuse, sunete neplacute, durere
- plamanii: astm, respiratie suieratoare
- pielea: eruptii, urticarie, iritatii, roseata
Copiii alergici la pisici pot dezvolta reactii foarte severe la prezenta felinei, incepand cu astmul. Respiratia este tot mai dificila, iar pe piele apar eruptii, acesta fiind modul prin care organismul incearca sa se protejeze de patrunderea alergenilor. 

In cazul in care tu sau copilul dezvoltati o alergie la pisica, cei mai multi medici va vor recomanda sa gasiti o noua casa pentru animalut. Chiar si asa, dupa mutarea pisicii, alergenii vor ramane in casa pentru inca sase luni. Pentru a va proteja, va fi nevoie de o curatenie si mai atenta si de ingrijire suplimentara. 

Daca esti interesata sa iti achizitionezi o pisica, dar esti o persoana sensibila la factorii din jurul tau, atunci ar fi bine sa te testezi inainte. Poti face acest lucru fie luand contact direct cu o pisica, fie la medic. Aici ti se va face un test de piele cu diferitii alergeni ai pisicii sau un test de sange de specialitate.

Tratarea alergiei la pisici

In cazul in care nu stiai ca esti alergica la pisici si ai intrat in contact cu una, moment in care ai dezvoltat o alergie, masura imediata este tratarea cu antihistaminice fie pe cale orala, fie pe cale intravenoasa. Exista, de asemenea, spray-uri nazale si picaturi pentru ochi, care iti pot fi de folos in functie de simptomele care apar. 

In caz ca este nevoie, poti apela chiar la medicamente pentru probleme respiratorii mai grave, cum ar fi atacul de astm. 

Partea cea mai importanta a tratamentului este sa nu mai pastrezi pisica, deoarece aceasta alergie poate cauza daune pe termen lung - probleme cu respiratia si dezvoltarea imunitatii la medicamente specifice acestei probleme. 

Daca vrei, totusi, sa pastrezi pisica, in cazul unei alergii mai putin grave, atunci este foarte important sa pastrezi casa curata. Spala-te pe maini de fiecare adta cand atingi felina, evita covoarele si mobilierul care nu pot fi spalate in mod regulat, foloseste un aspirator de calitate care sa ajunga in colturile greu accesibile. 

Spala si curata pisica in mod regulat, nu o lasa sa stea in camera ta sau in pat si, pe cat posibil, tine litiera in afara casei, eventual pe balcon. Castreaza-ti pisica, asa incat sa nu mai naparleasca atat de mult. Animalele de companie ocupa un loc special in casele si in inimile noastre, dar uneori ele pot provoca si disconfort. Alergia lapisici poate fi un obstacol in mentinerea sanatatii, asa ca daca observi vreunul dintre simptome in prezenta animalutului, ar fi bine sa iei masurile potrivite de protectie si de igiena. In cazul in care mergi in vizita la prieteni care au pisici, pune-ti in geanta cateva antihistaminice si spala-te des pe maini. 


 

Intoxicatia alimentara - simptome, diagnostic, tratament

Intoxicatia sau toxiinfectia alimentara este o boala acuta de cauza toxica sau infectioasa, aparuta in urma consumului de alimente sau bauturi contaminate cu microorganisme sau toxinele lor.

Cazurile usoare de intoxicatie alimentara dureaza doar cateva ore, cel mult o zi sau doua. Alte tipuri, cum este botulismul sau alte forme de intoxicatie chimica, sunt grave si iti pot pune in pericol viata daca nu primesti tratament medical.

Simptomele intoxicatiei alimentare

Semnele intoxicatiei alimentare sunt de natura gastro-intestinala:

- diaree ;
- greata;
- durere de cap;
- febra cu frisoane;
- transpiratii;
- ameteli;
- lacrimarea ochilor;
- salivatia excesiva;
- confuzie mentala;
- varsaturi;
- durere abdominala;
- slabiciune generalizata.

Acestea difera in functie de agentul patogen implicat:

- botulismul : paralizie nervoasa si musculara, vedere dubla;
- toxoplasmoza: inflamatia ganglionilor limfatici, dureri musculare;
- listerioza: febra, dureri musculare, diaree, greata, confuzie, durere de cap, intepenirea cefei;
- salmoneloza : diaree severa.
Cauzele intoxicatiei alimentare

Cauza toxiinfectiei alimentare este ingestia de alimente si bauturi contaminate cu microorganisme patogene ca virusuri, bacterii, paraziti.

Diareea calatorului este provocata de obicei de Escherichia Coli.

Bacteriile pot contamina pasarile de curte, ouale si carnea, provocand toxiinfectia cu salmonele.

Alimentele conservate - mai ales produsele conservate in casa - pot adaposti o bacterie care nu are nevoie de oxigen pentru a se multiplica si nu este distrusa prin fierbere. Aceasta provoaca botulismul, o toxiinfectie alimentara rara, dar potential fatala. Sugarii pot face botulism mancand miere, deoarece aparatul lor digestiv imatur, spre deosebire de cel adult, nu poate neutraliza bacteriile continute in mod natural in miere.

Alimentele marine crude - mai ales crustaceele contaminate - pot provoca toxiinfectii alimentare virale.

Anumite ciuperci, fructe de padure si alte plante sunt in mod natural otravitoare pentru om si nu trebuie mancate niciodata.

Mucegaiuri toxice se pot forma pe fructele, legumele, cerealele si semintele impropriu stocate.

Intoxicatia alimentara chimica poate fi provocata de pesticide sau prin pastrarea alimentelor in containere neigienice.
Diagnosticul toxiinfectiei alimentare

Daca simptomele sunt usoare, nu ai nevoie sa mergi la medic, insa daca ele persista mai mult de 2 zile, este nevoie sa faci teste ale materiilor fecale (examen coproparazitologic), ale sangelui sau materialului vomat pentru a stabili cauza bolii.

Botulismul este diagnosticat prin descrierea simptomelor si prin teste pentru bacterii in probe de sange, fecale sau alimente suspecte.

Intoxicatia alimentara chimica poate fi diagnosticata prin descrierea simptomelor si prin testarea alimentelor potential responsabile de intoxicatie.
     
Evolutia toxiinfectiei alimentare

In majoritatea cazurilor, evolutia este favorabila, persoanele sanatoase reusesc sa combata infectia dupa cateva zile de la debutul bolii.

In schimb, simptomele unor intoxicatii alimentare pot fi mai grave:

- botulismul duce la insuficienta respiratorie si moarte;
- toxoplasmoza si listerioza la femeile gravide duce la avort spontan si malformatii congenitale;
- toxiinfectiile alimentare pot provoca leziuni renale sau articulare.
Tratamentul toxiinfectiei alimentare

Varsaturile si diareea sunt modalitatea prin care organismul elimina toxinele, asa ca in primele 24 de ore dupa aparitia simptomelor nu lua medicamente antiemetice sau antidiareice.

De indata ce poti retine lichide in stomac, bea lichide simple timp de 12 ore. Apoi, timp de o zi intreaga mananca alimente neiritante, cum sunt orezul, cerealele fierte si supele strecurate.

Lichidele pierdute trebuie sa fie prompt si complet inlocuite, asa ca hidrateaza-te adecvat.

Daca simptomele sunt grave sau persistente, medicul gastroenterolog iti va prescrie antidiareice, antiemetice. Sugarii, copiii, varstnicii si persoanele diabetice sau cu alte afectiuni cronice vor fi monitorizati pentru prevenirea deshidratarii si altor complicatii.

Pentru botulism, tratamentul este antitoxina botulinica.

Campilobacterioza se trateaza acasa, in cazuri severe se administreaza antibiotice.

Listerioza se trateaza de asemenea cu antibiotice.

Toxoplasmoza se trateaza cu spiramicina.

In infectia cu E. Coli se monitorizeaza riguros bilantul hidro-electrolitic si se face dializa.
SFATURI ESENTIALE SI PREVENIRE!

- Dupa disparitia simptomelor, refa-ti puterile consumand alimente cum ar fi orezul alb, legumele neiritante si bananele.

- Pentru a reface bacteriile esentiale pentru tubul tau digestiv, mananca iaurt simplu ce contine culturi active de Lactobacillus acidophilus.

- Evita produsele din laptele nefermentat, pentru ca poate fi dificl de digerat.

- Spala-te intotdeauna pe maini inainte de pregatirea oricarui aliment.

- Spala ustensilele cu apa fierbinte si sapun dupa ce le ai utilizat pentru pregatirea oricarui fel de carne sau peste.

- Nu dezgheta carnea congelata la temperatura camerei. Las-o sa se dezghete gradat in frigider.

- Evita alimentele marinate nefierte si carnea, pestele sau ouale crude.

- Nu manca nici un aliment care miroase sau arata urat, sau alimente din conserve metalice umflate sau din recipiente fisurate.

- Regleaza-ti frigiderul la 3 grade Celsius.

- Nu manca niciodata carne pregatita sau produse lactate care au fost scoase din frigider mai mult de 2 ore. 
sursa